Drum spectaculos prin Apuseni - de la Albac la Belis

Nu, nu este voba despre Transapuseni cum am crezut eu prima data, ci doar despre un drum spectaculos comparabil ca frumusete cu celelalte trans-uri de la noi din tara, care trece peste Apuseni si ajunge din Albac in Belis.

Transapuseni taie si el Apusenii de la Rachitele pana la Pietroasa, prin Padis. Noi avand cazari in Arieseni si in Simleul Silvaniei, gazdele de la pensiune ne-au recomandat sa nu mai ocolim pe la Cluj ci in Albac sa facem stanga spre munte. Drumul s-a dovedit cu mai multe periperii decat ne asteptam.

A inceput cu o parte neasfaltata pe care camioanele care carau lemne ne-au umplut de praf. Pana sa iesim dintre case nu prea am reusit sa vedem nimic din cauza prafului, dar am mers cuminti pana am dat de asfalt si am intrat in padure. Deja masinile se rarisera si soarele de martie trecea timid printre brazi, luminandu-ne calea.

Din padure am iesit cativa kilometri mai incolo ajungand deja la inaltime. Muntii de o parte si de alta si casele rasfirate ne-au facut sa ne oprim pentru peisaj.

Dupa un sir de serpentine la inaltime am ajuns la portiunea problematica: o poarta de lemn care ne ura bun venit in Cluj, zapada de-o parte si de alta a drumului cu urme de animale salbatice in ea si un indicator cu drum inchis.Nu mai vazusem de ceva timp vreo alta masina, dar am decis sa mergem mai departe desi nu stiam daca drumul era inzapezit sau nu. Surpriza a fost asfaltul excelent si bine curatat.

Dupa un drum pustiu de cativa zeci de kilometri am ajuns si la Belis. Ne-am oprit pe malul lacului de acumulare cu gandul de a vedea biserica scufundata din Belis, dar nivelul apei era prea mare. Dupa cateva minute petrecute pe baraj ne-am continuat calatoria notand in minte sa incercam si vara sa trecem pe aici.

Nu stiu de cand si pana cand este deschis drumul intre Albac si Belis si daca sunt planuri pentru asfaltarea lui completa, dar parcurgerea lui ne-a indepartat parca de civilizatie si ne-a dus chiar in mijlocul naturii.