Ne-am incarcat cu energie in parcul Copou din Iasi!

Dupa ce cu o seara inainte ne pierdusem prin Iasi si ne agitasem ca nu gasim pensiunea mai repede, proiectand starea noastra si asupra orasului si catalogandu-l drept incarcat si agitat, ne-am inceput dimineata cu o plimbare calma prin parcul Copou.
Teiul lui Eminescu din parcul Copou, Iasi
Teiul lui Eminescu din parcul Copou, Iasi
De la inceput trebuie sa precizez ca parcul Copou din Iasi mi s-a parut mai degraba o padure in mijlocul orasului decat un parc ca acelea cu care sunt obisnuita. O fi fost de vina ora matinala la care am ajuns sau poate racoarea diminetii care inca tinea oamenii in casa, dar cert este ca am gasit Copoul aproape pustiu. Si nu ne-a displacut asta, ba din contra!
Ne-am plimbat pe aleile lui nu foarte largi si nici foarte ingrijite, ci mai degraba salbatice, printre copacii inalti care acopereau soarele si simteam cum ne incarcam cu energie. Era dimineata, era racoare, era liniste, era roua pe frunze si eram noi – bucuresteni agitati calmati subit de intalnirea cu Copoul.
Abia cand am ajuns in centrul parcului, la teiul lui Eminescu, am mai intalnit cativa oameni. Batranul tei incovoiat de anii care au trecut peste el inca se tine in picioare, ajutat insa de stalpi.
Ne-am indepartat repede de teiul care l-a inspirat pe Eminescu si de Obeliscul cu lei, (monumentul ridicat in cinstea Regulamentului organic - prima lege de organizare politico-administrativă și juridică a Principatelor Române), cautand senzatia de pace simtita la intrarea in parc.
Ne-am plimbat inca vreo ora prin Copou, inspirand aerul umed si evitand aleile cu oameni. Abia cand ne-am simtit suficient de incarcati pozitiv am plecat spre oras pentru a-l explora si pentru a ne schimba parerea pe care ne-o facuse cu o seara inainte.

Etichete: , ,